FCSB are un sezon european sub așteptări. Grupele Europa League au fost atinse doar datorită statutului de cap de serie din preliminarii, unde Drita și Aberdeen au fost niște adversari mai mult decât modești. Toamna însă a adus nota de plată pentru degringolada de la club cu trei eșecuri în patru meciuri, iar pentru campioana României urmează o deplasare de foc la Steaua Roșie Belgrad. Acesta este parcursul echipei văzute ca reper în fotbalul românesc, de la care sunt cele mai mari așteptări pentru îmbunătățirea coeficientului european. Fanii loiali sau de rezultat se amăgesc cu acest statut, iar jurnaliștii mulg zilnic subiectul “Gigi Becali”, pentru ca apoi, când echipele naționale pierd la toate categoriile de vârstă, să se arate îngrijorați de problemele din fotbalul românesc.
În campionat, FCSB s-a poticnit în două egaluri cu Hermannstadt (3-3) și cu Petrolul (1-1), înainte și după pauza competițională, iar locurile de play-off încă se văd departe. Posibilitatea ca echipa să nu câștige campionatul este reală – un adevărat șoc pentru că FCSB este cea mai susținută echipă din România. Iar asta este echivalent cu politica, cine are majoritatea trebuie să câștige, nu-i așa? Despre alte candidate la titlu se pune întrebarea dacă ar fi o campioană meritată, dar la FCSB și Gigi Becali acesta este un lucru indiscutabil. Cel puțin de către majoritatea jurnaliștilor de sport.
Gigi Becali nu reprezintă nici sistemul, nici o unealtă a sistemului. Apariția lui pe canalele TV nu are legătură cu vreo doctrină. De sistem te poți teme, pentru un parvenit care s-a folosit de sistem ca să ajungă sus poți simți admirație sau invidie (“a fost băiat deștept, orientat, care și-a urmărit interesul”), dar Becali nu transmite asta. În cazul lui este un soi de slugărnicie din partea oamenilor care tratează cu normalitate tot ce face el, dar care s-ar revolta dacă cineva le-ar face asta lor. Firescul este ca cel mai titrat club din România să fie condus de un om cu o mentalitate feudală, care privește angajații ca pe niște vite de pus la jug, iar presa tratează asta cu îngăduință. Doar pentru că bagă bani la echipă și asigură audiența în fotbalul românesc. În rest, nu contează etica, moralitatea, drepturile cetățeanului, valorile occidentale în societatea românească. Un comportament cel puțin bipolar din partea jurnaliștilor care repede scormonesc bubele altor investitori din fotbal ca să-și justifice “priceperea și imparțialitatea”. Sau mai bine, să elimine concurența.
Gigi Becali este autorul multor discursuri delirante care au făcut deliciul televiziunilor, iar pentru asta i-au fost trecute cu vederea multe scăpări la adresa mai multor categorii de oameni. Nici din punct de vedere moral nu i-a atras nimeni atenția că face un deserviciu fotbalului românesc, cel mai recent exemplu fiind criticile constante la adresa lui Olaru și Târnovanu, doi jucători care au dus greul echipei în alte situații și de care naționala României ar putea să aibă nevoie la barajul cu Turcia. Ce care îi cântă în strună nu fac decât să persiste într-o deziluzie continuă. Un argument reciclat este că el “a ținut în viață fotbalul românesc” prin banii investiți și transferurile de jucători de la alte echipe din Superligă. Totodată, ne mirăm de ce suntem așa în urmă față de multe țări din Europa atât la națională cât și la cluburi, iar jucătorii români nu fac față în străinătate nici fizic, nici mental.
Asta este marea dilemă. Gigi Becali este patronul celui mai puternic brand din România. Dar dacă el este cel mai influent și fotbalul e în scădere cu rezultate proaste, nu se întreabă nimeni că poate modelul este greșit? Că nu ar trebui să fie un reper în fotbal modul acesta de a conduce un club? Așa s-ar putea schimba ceva în timp, pentru că în momentul de față nu are niciun rost să ne comparăm cu alții mai de la Vest. Rezultatele cu care se laudă Becali au fost demult, deceniul de calificări consecutive în grupe pentru echipa sa a fost între 2005 și 2015. De atunci, FCSB a mai obținut doar cinci calificări în toamna europeană, dar niciodată nu a mai revenit în Champions League, marele miraj pentru fotbalul românesc, de a sta la masa bogaților.
După fiecare rezultat prost Becali iese și spune că el cu metodele sale nu a intrat în insolvență ca alții. Când este întrebat dacă va lăsa echipa să funcționeze fără să se mai bage, aduce în discuție milioanele făcute din fotbal. Iar argumentul acesta este luat drept adevăr absolut și nimeni nu-l combate. Deși a trecut mai bine de un deceniu de la problemele financiare ale celorlalte echipe, timp în care nici FCSB nu a performat pe măsura așteptărilor. Dacă vechile rivale precum Dinamo și Rapid vor emite, de acum, pretenții la trofee an de an, atunci Becali nu va mai scăpa la fel de ușor de criticile suporterilor ca în cazul titlurilor pierdute în fața unor echipe din provincie. Până atunci, el nu se poate lăuda decât cu faptul că a transformat cel mai puternic brand din fotbalul românesc într-un malaxor de jucători pe durata ultimului deceniu (Alexandru Tudorie, Gregory Tade, Bojan Golubovic, Lukasz Gikiewicz, Zdenek Ondrasek, Ante Vukusic, Juvhel Tsoumou, Adrian Petre, Sergiu Buș, Ivan Mamut, Andrei Dumiter, Billel Omrani, Bogdan Rusu, Dorin Rotariu, Daniel Popa, Jordan Gele, Marius Ștefănescu, Denis Alibec, Gabi Iancu, George Țucudean, Ioan Hora), mai ales din compartimentul ofensiv, cum se poate observa cu ușurință. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: