In Memoriam Gil Ioniță: 22 de ani de când s-a stins o voce extraordinară, inconfundabilă

Au trecut 22 de ani de ani de când s-a stins din viață (20 ianuarie 2004), răpus de cancer la doar 52 de ani, Gil Ioniță. O voce extraordinară, cu un timbru inconfundabil. Așa îl caracterizau pe Gil Ioniță, în doar câteva cuvinte, miile de spectatori care umpleau până la refuz sălile de spectacole ale Cenaclului Flacăra.

Considerat un artist complet, Gil Ioniță s-a născut pe 23 noiembrie 1952, la Onești, și s-a dedicat muzicii folk încă de pe timpul când era student, perioadă în care a înființat Flacăra folk împreună cu Ion Moraru și Radu Taga.

Gil Ioniță a absolvit în 1975 Facultatea de Științe Juridice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După absolvire a lucrat ca jurist-consult la I.P.E.P Bacău, apoi ca avocat în cadrul Baroului Bacău. A început să cânte la Onești împreună cu Ion Moraru și Marcela Saftiuc, însă lansarea sa ca solist de muzică folk s-a realizat în timpul studenției, când a înființat, împreună cu Ion Moraru și Cezar Ionescu, grupul Folk 73.

Din 1973 a fost cooptat de Adrian Păunescu în cenaclul Flacăra, unde a activat până în 1989. Colaborarea la Cenaclul Flacăra s-a realizat în două etape: o primă perioadă între 1973 și 1975, și apoi, după o pauză de câțiva ani, între 1981-1989. În 1983 a fost distins cu două premii speciale ale Cenaclului, pentru creație și compoziție.

REPERTORIU
Album: Lăsați-mă să merg pe bicicletă; producator: Fundatia Om Bun; an: 2004
Adio, pâine neagră!, A treia pace mondială 1982, Baladă pentru viitor, Capul lui Mihai Viteazul, Cântec pentru artiști, De la moșii noștri noi am învățat, Din bătrâni, Gânduri, Îmbătrânește numărul la poartă 1980, Jurământ la Putna, Latinitatea strigă din tranșee, Lăsați-mă să merg pe bicicletă, Mama mamii lor, Ordinea de zi, Sala de așteptare, Să ne iubim, Spălătoria din Tribunal, Solitudine solitară.