Există o vorbă în viață: “Ai grijă ce-ți dorești”. Imaginile cu jucătorii italieni Federico Dimarco și Pio Esposito bucurându-se după ce Bosnia-Herțegovina eliminase la loviturile de departajare pe Țara Galilor s-au întors împotriva Squadrei Azzurra după ce colegul lor de la Inter Milano, Alessandro Bastoni a văzut aseară cartonașul roșu în minutul 41 al meciului de la Zenica. Italia conducea cu 1-0 după reușita lui Kean din minutul 15, dar în inferioritate numerică a fost egalată în minutul 79 de Tabaković, care marcase și împotriva României în noiembrie, după un brav efort al veteranului Edin Džeko care la 40 de ani a jucat pentru țara sa toate cele 120 de minute. Apoi la loviturile de departajare, gazdele au transformat tot, au câștigat cu 4-1 și au realizat o surpriză puțin anticipată, cu tânărul Bajraktarević, coleg și rival pe post cu Dennis Man la PSV Eindhoven transformând ultimul penalty și devenind erou național la doar 21 de ani.
Întorși de la Cardiff după o calificare dramatică tot la loteria penalty-urilor în prima manșă a barajelor pentru Cupa Mondială, fosta și viitoarea adversară a României se afla în fața unei provocări imposibile, deși avea avantajul terenului propriu contra Italiei. În existența scurtă de 30 de ani ca membru FIFA, mica țară ex-iugoslavă pierduse toate cele cinci baraje la care participase și se calificase la un singur turneu final, Cupa Mondială din Brazilia 2014. Din echipa de acum 12 ani mai joacă în prezent pentru națională doar atacantul Džeko și fundașul Kolašinac.
Întrebat la conferința de presă de dinaintea meciului dacă s-au simțit luați peste picior de italieni, căpitanul Džeko a avut un discurs de mare campion. Acesta a declarat că pentru ei o calificare ar fi sinonimă cu sentimentul de a cuceri a lumea în timp ce pentru italieni o eliminare ar fi o drama națională. Džeko nu a uitat să menționeze că există un respect deosebit pentru peninsulari în Bosnia-Herțegovina pentru că în noiembrie 1996, Italia a acceptat să joace un meci amical la Sarajevo după războaiele balcanice, vicecampioana mondială de atunci contribuind moral și sportiv la recunoașterea țării pe plan internațional într-un meci care a reprezentat prima victorie din istorie a gazdelor, pe teren aflându-se și nume mari precum Paolo Maldini, Demetrio Albertini, Gianfranco Zola sau Enrico Chiesa.
În prezent, Italia pregătită de Gennaro Gattuso este o umbră a echipei de când selecționerul era pe teren, iar semnele rele au fost de dinaintea meciurilor când Federico Chiesa s-a accidentat în cantonamentul naționalei. Squadra Azzurra este în prezent o națională de nivelul Sloveniei, cu un portar de clasă tip Oblak și jucători de câmp care nu sperie pe nimeni. Gianluigi Donnarumma în vârstă de doar 27 de ani a ajuns la 81 de meciuri la națională și a împlinit un deceniu în fotbalul de seniori, dar momentan se înscrie pe lista nefericită de mari jucători care nu au jucat la un Campionat Mondial.
Obligat să facă schimbări defensive pentru repriza secundă în speranța că prin Catenaccio jucătorii săi vor rezista până la final, Gattuso nu a fost inspirat nici la alegerea executanților. Esposito, tânăra speranță a fotbalului Italian și a lui Cristi Chivu la echipa de club a tras peste poartă, iar Cristante a zguduit transversala precum a făcut-o un alt fost jucător al Romei, Luigi Di Biagio în sfertul de finală cu Franța de la Mondialul din 1998. La finalul celor 120 de minute bosniacii a avut 30 de ocazii de gol, iar un mare merit pentru această performanță îi revine selecționerului Sergej Barbarez, fost căpitan și el al naționalei balcanice între 2004 și 2006, fiind un jucător cu o carieră lungă și solidă în Bundesliga, mai ales la Hamburg. Deși nu a fost încă prezentă la un Campionat European, Bosnia-Herțegovina va traversa din nou Atlanticul vara aceasta pentru a juca la un Campionat Mondial, iar țara jubilează după această performanță fotbalistică. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: