Eșecul administrației liberale din Moinești. Dezastrul din cartierele unui oraș ce se vrea european

Imagini dezolante cu drumuri rupte, neasfaltate, lipsa apei, tone de gunoaie, blocuri ce arată deplorabil se dezvăluie celui ce se încumetă să meargă doar câteva sute de metri mai departe de centrul municipiului Moinești. Condus de 16 ani de primari liberali, Moineștiul este exemplul viu al unei administrații neputincioase și nepăsătoare în același timp. Al unor primari, Viorel Ilie și Valentin Vieru, pentru care sutele de moineșteni ce locuiesc în cartierele de la marginea Moineștiului parcă nici nu există. Altfel nu se poate explica abandonarea acestora în mizeria în care sunt condamnați să trăiască. Deși plătesc taxe și impozite la nivelul unui municipiu, moineștenii din zonele Lucăcești, Sondorului, Pietrosu, Cpt. Zăgănescu, Plopilor, Căliman (și exemplele pot continua) se chinuie pe drumuri neasfaltate, trăiesc lângă tone de gunoaie neridicate și devenite focare de infecție sau nu au nici măcar apă să se spele sau să facă mâncare pentru copii.

Într-adevăr, greu de crezut dar sunt zeci de familii din Moinești care nu au apă. Cărora le aduc pompierii apa ținută în mijlocul drumului în cuburi și care nici nu poate fi folosită la gătit sau pentru băut. Oamenii ne-au mărturisit că nu le mai trebuie nici măcar să le asfalteze Primăria drumurile ci vor doar să aibă apă pentru a face mâncare la copii.

Și exemplele cu astfel de situații greu de înțeles se văd la tot pasul în cartierele din municipiul Moinesti. Aici trăiesc sute de oameni în condiții ce nu se întâlnesc decât în sate uitate de Dumnezeu prin cine știe ce coclauri. Oamenii ne-au spus că nu mai trag nădejde de la actualul primar că își va întoarce vreodată fața și spre ei, că va face ceva pentru a le asigura un trai cât de cât omenesc.

S-au uitat la noi cu ochi triști, așteptând parcă să le răspundem cu ce au greșit de trebuie să se chinuie în astfel de condiții inumane, ei și copii lor. I-am lăsat în urmă cu inima strânsă și cu amintirea unor imagini dezolante ce cu greu ni se vor șterge din memorie. Dar și cu speranța că, în curând, soarta lor se va schimba în bine.