În fiecare an, în 23 aprilie, în România este marcată atât „Ziua Bibliotecarului”, cât și „Ziua Internațională a Cărții și Drepturilor de Autor”, pentru a promova cititul, cultura și protejarea proprietății intelectuale.
Nobila meserie a bibliotecarului poate fi urmărită încă de la apariția scrisului și a obiceiului de a consemna fapte și evenimente istorice:
În Sumer, Imperiul Asirian și Babilonian erau consemnați „păstrătorii tabletelor”, funcționari ai statului, scribi sau preoți, care aranjau aceste cărți într-o ordine logică, în funcție de subiectul sau tipul documentului. În Roma antică existau atât biblioteci private deținute de patricieni sau intelectuali precum Cicero, dar și biblioteci publice fondate de împărați, precum cele două biblioteci fondate de împăratul Traian în Forum Traiani.
În Evul Mediu timpuriu bibliotecile se găseau în mănăstiri, unde călugării copiau textele antice. Existau însă și biblioteci care se ocupau de catalogarea, inventarierea și clasificarea cărților și manuscriselor. În timpul Renașterii apar și primele biblioteci publice laice, iar începând cu secolul al XVII-lea apar și primii teoreticieni care stabilesc atribuțiile și pregătirea unui bibliotecar. În secolul al XIX-lea meseria de bibliotecar devine o profesie, fiind înființate școli și universități în Occidentul european.
Ziua de 23 aprilie marchează în toată lumea o sărbătoare a cărții și a profesioniștilor aflați în slujba sa, începând din anul 1995, când UNESCO a inițiat „Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor”. Zece ani mai târziu, în 2005, Guvernul României a declarat 23 aprilie Ziua Bibliotecarului din România, în semn de recunoaștere publică oficială a prestigiului unei profesii de importanță deosebită pentru cultura națională. (Foto/ Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” Onești)
Distribuie: