Catinca Andrușcă, jurnalistă și tânără scriitoare din Onești, își lansează vineri, 25 aprilie, volumul „Cine aș fi eu fără tine ?”. Evenimentul literar se va desfășura la Biblioteca municipală „Radu Rosetti” Onești, de la ora 14.00. Cartea este o poveste adevărată, despre familia tinerei autoare și dramele acesteia, precum pierderea tatălui când avea doar cinci ani. “Este o poveste despre familia mea, despre iubirea necondiționată care depășește granițele timpului”, spune Catinca Andrușcă.
Catinca Andrușcă are 22 de ani, este absolventă de Jurnalism la FJSC din iunie 2024, actuală masterandă la aceeași facultate, specializare Jurnalism Tematic. Iubește cărțile, în special cele romance și visează să la o carieră în jurnalism narativ pentru că „eu cred că orice om merită să își spună povestea și să îi fie auzită vocea”, spune tânăra autoare.
“Aveam 12 ani când am scris prima mea poveste scurtă, care se chema Două cireșe. Povestea era despre doua surori abandonate de mamă, iar cea mare (care avea 17 ani) se ocupa de cea mică (care avea 13/14 ani). Chiar dacă lumea lor era destul de mică, erau fericite. (…) Mama a găsit caietul pe care am scris povestea, m-a înscris la un concurs de proză scurtă pe ascuns și m-a sunat într-o pauză să îmi spună că am luat locul 1. De atunci, scrisul a devenit parte din mine. Nu aș putea renunța la a scrie la fel cum nu pot la aer.”, povestește Catinca despre primii ei pași în fascinanta lume a literaturii și obsesia pentru scris.
Recent, despre Catinca Andrușcă și volumul ei de debut a fost publicat un amplu articol în libertatea.ro.
Jurnalista de la Libertatea a stat de vorbă cu tânăra autoare din Onești, într-o conversație despre cum poate deveni scrisul proces de autovindecare. Catinca Andrușcă spune că fiecare pagină scrisă este o cale de a depăși durerea și de a înfrunta adevăruri greu de acceptat, precum moartea tatălui și a mătușii. Nu doar că a transformat aceste traume în literatură care se dorește emoționantă, dar afirmă că a descoperit, prin scris, o formă de vindecare pe care nu o credea posibilă.
„După ce am început să scriu despre tata și despre mătușa Alina, nu m-am mai putut opri. Simțeam o adrenalină incredibilă”, se confesează tânăra. „Câtă iubire poate să existe într-un om, încât să îți fie dor de el chiar și după 20 de ani?”, se întreabă Catinca, reflectând asupra legăturii puternice cu tatăl și cu mătușa ei. La început i-a fost greu să aștearnă gândurile pe hârtie. „Prima pagină a fost un blocaj. Nu simțeam nimic, nu știam cum să încep”, își amintește.
„Cartea despre familia mea este o poveste adevărată. Singurele lucruri pe care le-am schimbat au fost numele personajelor și o întâmplare la sfârșit: ceea ce s-a întâmplat în finalul poveștii era mult prea dureros pentru a fi crezut de cineva”, explică ea.
Tatăl Catincăi a murit când ea avea 5 ani. „Am avut 17 ani de blocaj în care n-am procesat că a murit. Tot timpul am crezut că poate se întoarce”, mărturisește tânăra scriitoare.
Catinca a trimis manuscrisul la mai multe edituri. A așteptat în zadar să fie contactată, pentru ca în final să găsească parteneri în orașul ei natal, Onești. Editura care i-a publicat cartea este Magic Print.
„Vreau să spun tuturor să citească foarte mult și să scrie cu inima despre ceva ce îi pasionează, ceva ce e în inima lor. Și să nu asculte de ceilalți”, încheie Catinca. „Mi-am dat seama în timp ce scriam că tatăl meu chiar a murit. Am trecut prin toate stadiile doliului, am plâns, m-am enervat, am retrăit tot ce n-am putut în cei 17 ani. Cu mama n-am vorbit niciodată despre asta. Știind că o să apară cartea, este cumva finalul capitolului cu tata și Alina. Cumva le dau drumul, deși am învățat că iubirea nu moare niciodată”, spune Catinca Andrușcă.
Distribuie: