Ce trebuie să știi despre filmul F1 & Poveștile reale care stau la baza personajelor jucate de Brad Pitt și Javier Bardem

Unul dintre cele mai așteptate filme ale anului a fost cel despre Formula 1, cu o acțiune fictivă amplasată într-un context real, cu filmări realizate în cadrul unor weekenduri de cursă din 2023 și 2024 cu acordul echipelor și Federației Internaționale de Automobilism. Denumit simplu „F1”, filmul a fost realizat și cu sprijinul actorului principal Brad Pitt și al septuplului campion mondial Lewis Hamilton, listați ca producători alături de experimentatul în branșă Jerry Bruckheimer și de regizorul Joseph Kosinski care are la activ alte două filme de mare succes, Oblivion.Planeta Uitată (2013) și Top Gun: Maverick (2022).

Povestea pare destul de simplă la început, dar povestea te cucerește pe parcurs pentru că personajele evoluează odată cu sezonul. Aceasta abordează câteva laitmotive specifice producțiilor americane: echipa mică ce se duelează pe pistă cu rechinii mari, veteranul singuratic care primește o șansă la recâștigarea gloriei pierdute, rivalitate și neîncredere între coechipieri, un trădător care își urmărește doar interesul personal, dar și un final fericit. Alături de Brad Pitt, capul de afiș al filmului, distribuția este alcătuită din Damson Idris, Kerry Condon, Tobias Menzies și de un alt nume mare laureat cu Oscar, Javier Bardem.

Îl avem pe Sonny Hayes (Brad Pitt), un pilot american trecut de 50 de ani cu o pasiune pentru cărțile de joc precum Gambit, supereroul X-men, care câștigă prestigioasa cursă de 24 de ore de la Daytona, înainte de a fi abordat la scurt timp într-un local din Florida de către un prieten vechi, Ruben Cervantes (Javier Bardem) care deține o echipă de Formula 1 APXGP aflată la al treilea sezon pe grila Marelui Circ dar în mare criză de rezultate. Nu au niciun punct în clasament, pilotul titular a plecat la altă echipă în plin sezon, al doilea pilot e un debutant, iar în ultimele 9 curse este necesară o victorie, altfel comitetul de acționari va pune echipa la vânzare deoarece a înregistrat pierderi de 350 milioane de dolari. Publicul află că Sonny și Ruben fuseseră coechipieri la Lotus la începutul anilor ’90, perioadă care îi făcuse să devină prieteni pe viață. Mai tânărul Sonny era considerat un mare talent al sportului și viitor campion, dar un accident violent la Jerez în Marele Premiu al Spaniei în timp ce se duela pentru victorie cu Ayrton Senna i-a încheiat cariera prematur.

Deși evident fictivă, cariera lui Sonny Hayes se bazează pe niște lucruri reale pe care pasionații Formulei 1 le vor recunoaște. Accidentul prezentat în film ca având loc în 1993, cu 30 de ani înaintea acțiunii s-a întâmplat de fapt în 1990 pilotului nord-irlandez Martin Donnelly care a scăpat cu viață printr-un miracol, dar cariera lui a fost încheiată din cauza multiplelor fracturi la picioare. Duelul pentru victorie cu legendarul Senna într-o mașină inferioară este inspirat din performanța lui Jean Alesi, un tânăr aproape debutant în Formula 1 care s-a duelat cu brazilianul la Phoenix 1990 la volanul unui Tyrrell dar a trebuit să se mulțumească doar cu locul secund.

Apoi, fiind orfan de tată de la 13 ani cum se află mai târziu în film, iar Formula 1 fiind un sport bine înrădăcinat în Europa, este sugerat că tânărul Hayes a trebuit să plece de tânăr peste Atlantic și să înfrunte greutățile vieții pentru a deveni pilot, ceea ce influențează prăbușirea lui emoțională ulterioară. Similitudini cu viața reală ar fi canadianul Jacques Villeneuve, campion mondial în 1997, orfan de tată la 11 ani care a avut o carieră destul de lungă în Formula 1 înainte de a pilota la fel ca Hayes ocazional în diferite competiții până după vârsta de 50 de ani, mexicanul Sergio Perez, vicecampionul din 2023 care a plecat la doar 15 ani în Germania să concureze în Formula BMW și americanul Eddie Cheever, crescut în Europa la Roma care a debutat la doar 20 de ani în Formula 1 în 1978. Sacrificiile în acest sport sunt mari, iar un eveniment care îți curmă viitorul te poate arunca într-o spirală negativă din care cu greu mai ieși, personajul Sonny Hayes având trei căsnicii eșuate și fiind un fost dependent de jocuri de noroc. Similar, personajul Ruben Cervantes se inspiră din viața lui Adrian Campos, un pilot spaniol care a concurat în Formula 1 pentru Minardi la finalul anilor ’80 și a revenit pe grilă ca proprietar de echipă, Hispania Racing Team care între 2010 și 2012 nu a obținut niciun punct și a fost frecvent codașă. 

În prezent, Sonny Hayes duce o viață de racer de modă veche, cu numeroase cuceriri și despărțiri, asemănător cu cel al lui Eddie Irvine, fost pilot Ferrari, vicecampion în 1999 și un veritabil playboy. Revenirea lui în Formula 1 după 30 de ani ar fi imposibilă, cea mai lungă perioadă între curse fiind de 10 ani (1982-1992) a olandezului Jan Lammers. La conferința de prezentare este agasat de jurnaliști, mai ales de un englez veteran care ca și însuși Hayes pare neadaptat în prezent. Sonny deși arogant și cu răspunsuri seci de tip Kimi Räikkönen, recunoaște dificultățile financiare ale jurnalistului, unul dintre puținii rămași în fenomen de acum 30 de ani și pune un pariu simbolic cu el pe rezultatul de la Monza, 10 mii de lire ale lui contra 10 ale jurnalistului.

Hayes pierde, iar cu ocazia ultimei curse din Abu Dhabi îl onorează ca un gentleman, având o simpatie tacită pentru alți singuratici asemeni lui. Ruben Cervantes caută să își convingă vechiul coechipier că se pot câștiga curse și după 50 de ani, oferind exemple precum Louis Chiron și Philippe Étancelin. Acestea nu sunt tocmai corecte, Chiron câștigând Raliul Monte Carlo la o vârstă înaintată, nu Grand Prix-ul din Principatul natal, iar francezul a reușit maxim un loc 5 la Monza. Este posibil să fi fost o eroare intenționată factuală, cu Ruben punând de la el pentru a-l convinge pe Sonny că se poate din disperare de rezultate și după refuzul altor piloți. Iar pentru o echipă mică în disperare de puncte, un loc 5 este privit ca o victorie. Însă în istoria Formulei 1, a existat un pilot care să obțină o victorie la peste 50 de ani, italianul Luigi Fagioli în 1951 la volanul unui Alfa Romeo.

Filmul are câteva inexactități temporale cu acțiunea sărind în decurs de câteva zile de la Daytona unde cursa de anduranță se desfășoară tradițional la final de ianuarie direct la jumătatea sezonului de Formula 1 în luna iulie. După un test la Silverstone, Sonny Hayes este angajat ca pilot titular pentru ultimele nouă curse ale sezonului din Marea Britanie, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Japonia, Mexic, Belgia, Las Vegas și Abu Dhabi. Veteranul american reușește să câștige încrederea echipei APXGP și mai ales a directorului tehnic Kate McKenna (Kerry Cordon), o femeie puternică ce a studiat inginerie aerospațială (inspirată parțial după Claire Williams). Sonny și Kate ajung să aibă o relație amoroasă care îi ajută pe amândoi să se deschidă cu privire la frustrările trecutului și să își ofere sprijin sentimental, fiecare reușind pe plan profesional să împingă echipa către rezultate mai bune pe finalul sezonului.

Relația lui Sonny cu al doilea pilot, mai tânărul Joshua Pearce (Damson Idris) este tensionată la început și se apropie de povestea dintr-un alt film bazat pe un cadru de motorsport, Driven (2001) unde acțiunea are loc în Indy Car cu Joe Tanto (Sylvester Stallone) într-un rol de mentor pentru un tânăr Jimmy Bly (Kip Pardue). La fel cum Jimmy avea un agent în persoana fratelui său obsedat să-i facă reclamă pentru sponsori și să câștige notorietate mediatică, la fel și Joshua îl are pe vărul său agent care îi dă sfaturi mai puțin inspirate despre viața sa în afara circuitului. Joshua suferă un accident spectaculos pe ploaie la Monza, asemănător cu o secvență din Driven unde implicat a fost Memo Moreno (Cristian De la Fuente) la Lausitzring coechipier al lui Jimmy Bly.

Pentru momentele de racing din cadrul echipei fictive APXGP sunt luate ca reper momente din cadrul echipei reale Haas GP, care alături de fostul ei șef, Guenther Steiner (ce are un cameo simpatic în film) devenise una dintre cele mai populare în rândul fanilor grație serialului produs de Netflix, Drive to Survive. Acroșajele dintre coechipieri atrag paralele cu cele dintre Romain Grosjean și Kevin Magnussen din 2019 când mașinile Haas erau „îmbrăcate” în auriu și negru asemenea APXGP în film. De asemenea strategiile eroice dar discutabile din punct de vedere sportiv ale lui Sonny Hayes de a încetini plutonul pentru a-și ajuta colegul să obțină puncte pentru echipă amintesc de isprăvile aceluiași Kevin Magnussen din 2024 când în câteva ocazii și-a sacrificat cursa pentru a-și ajuta coechipierul, pe Nico Hülkenberg să obțină puncte prețioase pentru Haas.

Pilotul de teste Luca Cortez este reprezentat de un fost pilot Luciano Bacheta, campion în Formula 2 în 2012 unde s-a duelat pe pistă cu românul Mihai Marinescu, care a terminat acel sezon pe poziția a cincea. Este reprezentată și partea întunecată a sportului cu acționari dispuși să facă rău propriei echipe pentru câștigul personal cum este cazul lui Peter Banning (Tobias Menzies). La sfârșit, echipa reușește miraculos să câștige ultima cursă a sezonului prin Sonny reînnoind astfel contractul lui Ruben ca șef de echipă pe încă trei sezoane. Cu orgoliul satisfăcut și în lumina unor probleme de sănătate mai vechi, reapărute la suprafață după un accident în Las Vegas, Sonny Hayes alege să se îndepărteze din nou de Formula 1, de această dată definitiv, dar cu o victorie în palmares. Precum un pistolar nomad, își ia geanta pe umeri și se întoarce în Statele Unite pentru a relua un gând de la începutul filmului, acela de a participa la Baja 1000. Joshua Pearce rămâne ca pilot al echipei, respingând o ofertă de la Mercedes.

Brad Pitt cu un zâmbet ștrengăresc și comportament fără menajamente, purtând niște ochelari portocalii care amintesc de rolul său din Fight Club, a avut o prestație solidă de personaj principal, alternând inspirat momentele în care dă ordine cu cele în care stă și ascultă. Deși fictivă și cu accente de “Cenușăreasă”, povestea acestei a 11-a echipe, prezentată la nivel de garaj ca o familie prietenoasă tip Minardi, are elementele ei plăcute și în film sunt folosite multe fraze tehnice din vocabularul real al piloților și inginerilor de curse, iar narațiunea de pe fundal ale comentatorilor Sky Sports Martin Brundle și David Croft, îl fac pe spectator să se simtă acolo pe pistă în această combinație de real și fictiv. Filmările originale de la boxe și din paddock aduc numeroase cadre cu piloții Formulei 1, câțiva dintre șefii de echipă, CEO-ul competiției Stefano Domenicali, pe triplul campion mondial Jackie Stewart, dar și pe actorul Chris Hemsworth care l-a portretizat pe James Hunt în 2013 într-un film biografic despre nebunii ani ’70 ai Marelui Circ.

Brandul Heineken ce face reclamă la berea cu 0,0% alcool prin Max Verstappen pentru campaniile de condus responsabil apare în film cu ocazia unui eveniment unde muzica este pusă de DJ-ul olandez Tiësto, un prieten al cvadruplului campion mondial. Pentru sediul echipei APXGP este folosit centrul McLaren din Woking, probabil cel mai modern din Formula 1 unde Ruben Cervantes își are biroul, iar finalul dramatic de la Abu Dhabi este inspirat de deznodământul de pe circuitul Yas Marina din 2021 care a decis titlul mondial. De remarcat că deși a avut un rol important în proiectul acestui film, Lewis Hamilton nu fură privirile ca un erou în climaxul filmului, având un accident în ultimul tur cu Joshua Pearce în lupta pentru primul loc, iar Sonny Hayes (pilotul câștigător) și Ruben Cervantes (reprezentantul constructorului învingător) sunt însoțiți pe podium de către Charles Leclerc și George Russell, doi dintre lupii tineri ai competiției. Per total filmul este de un 8 solid ce poate urca până la 8,4, dar nu mai mult. Un efort lăudabil, o poveste care nu plictisește, o coloană sonoră foarte bună și niște cadre filmate excelent. (Lucian BOROȘ)