Carlos Alcaraz s-a impus în finala US Open în fața rivalului său Jannik Sinner, scor 6–2, 3–6, 6–1, 6–4 și a câștigat al șaselea turneu de Grand Slam din carieră. Spaniolul a câștigat pentru a doua oară turneul american și are acum o simetrie perfectă de trofee la trei din cele patru turnee majore ale tenisului (câte două titluri la Roland Garros, Wimbledon și US Open), ultimul teritoriu rămas de cucerit fiind Australian Open, unde Sinner este campionul ultimelor două ediții. Rivalitatea celor doi ajunsă la a 15-a întâlnire (scor 10-5 la directe în favoarea lui Alcaraz) a devenit deja un hit clasic al tenisului, cei doi promițând să rămână la nivel înalt în circuitul ATP mulți ani de acum acolo. O rivalitate creionată după simbolurile gheții și focului, între tăcutul italian venit din Alpii Tirolului de Sud și expresivul spaniol, venit din însorita Murcia. Pentru al doilea an consecutiv ambii jucători și-au împărțit turneele de Grand Slam, iar la US Open au scris câteva recorduri: Sinner la 24 de ani este cel mai tânăr jucător din era profesionistă (sau era Open începută în 1968) care joacă într-un sezon toate cele patru finale de Grand Slam, în timp ce Alcaraz este la 22 de ani cel mai tânăr jucător care câștigă de mai multe ori turnee de Grand Slam pe toate suprafețele (hard, zgură, iarbă). Împreună cei doi au devenit primii jucători din era Open care să se întâlnească în trei finale majore în același an: Roland Garros, Wimbledon și US Open.
Finala disputată în vacarmul tradițional de sfârșit de vară de la New York a fost marcată și de un eveniment inedit: prezența președintelui Donald Trump în tribune, fiind al treilea eveniment sportiv major la care acesta asistă în 2025 după finala Superbowl din NFL și finala Campionatului Mondial al Cluburilor la fotbal/soccer. A fost prima prezență la US Open a unui lider de la Casa Albă de la finala feminină din 2000 dintre Venus Williams și Lindsay Davenport unde a asistat Bill Clinton aflat în ultimele luni de mandat. Spectacolul pe teren a existat mai mult din partea lui Alcaraz, finala deși mult așteptată nu s-a ridicat la nivelul extraordinar al întâlnirii lor de la Roland Garros de anul acesta când au oferit cea mai lungă finală desfășurată pe zgura pariziană din istorie. Nici măcar la nivelul sfertului lor de finală din 2022 unde spectatorii au văzut un meci epic de cinci seturi câștigat tot de spaniol în drumul spre primul său trofeu de Grand Slam din istorie, prefațând duelurile intense care aveau să urmeze între ei pe toate suprafețele. Ca scor și desfășurare se aseamănă cu finala din 2013 dintre Nadal și Djokovic, care aveau un istoric bogat de meciuri lungi și dramatice, dar spaniolul a câștigat în patru seturi fără prelungiri, 6–2, 3–6, 6–4, 6–1. Acel meci de pe stadionul Arthur Ashe a reprezentat și ultima victorie a lui Nadal în fața lui Djokovic pe suprafață dură până la retragerea acestuia din 2024.
Pentru Carlos Alcaraz, la fel ca în urmă cu trei ani, titlul de la US Open îl duce pe locul 1 în clasamentul ATP. Un nou moment de istorie scrisă alături de antrenorul său Juan Carlos Ferrero, amândoi fiind legați de ziua de 8 septembrie și de turneul nord-american. Ferrero puțin amintit astăzi, a fost un jucător remarcabil la începuturile carierei, membru important al echipei Spaniei care a câștigat prima Cupă Davis în anul 2000. După câteva încercări nereușite, Juan Carlos un adevărat rege prin mișcările elegante de pe teren și jocul său curat a reușit în 2003 să cucerească zgura de la Paris pentru titlul de campion de la Roland Garros, care avea să rămână singurul din carieră. Însă momentul său de glorie care să-l cimenteze în istoria sportului alb avea să vină câteva luni mai târziu pe rapidul ciment american. Într-un sezon mai deschis ca niciodată cu patru jucători diferiți ocupând fotoliul de lider mondial, ultimul turneu de Grand Slam al anului reprezenta o imensă provocare.
Deși cap de serie nr.3, Juan Carlos Ferrero era perceput ca un specialist pe zgură și puțini îi dădeau șanse la un parcurs lung. Ploile puternice din a doua săptămână la New York au afectat desfășurarea turneului, iar organizatorii din optimi încolo au dat prioritate meciurilor jucătorilor americani: veteranul Andre Agassi care la 33 de ani tocmai atinsese borna de 100 de săptămâni ca lider ATP și tânăra speranță Andy Roddick (cap de serie 4) care venea după o serie de rezultate foarte bune în turneele pe hard. Aceștia au apucat să joace primii când vremea se mai îmbunătățea pentru a avea timp mai mult de refacere, în timp ce alți jucători s-au trezit apoi că vor avea de jucat meciuri aproape zilnic. Spaniolul cu fizic subțire și părul vopsit blond a luptat însă ca un gladiator, iar în semifinale a obținut cea mai prestigioasă victorie a carierei, învingându-l pe Agassi în patru seturi și asigurându-și poziția de lider mondial începând cu următoarea săptămână în dauna legendarului american. Finala a fost dulce-amară pentru el, epuizat fizic și mental în a treia zi consecutivă de tenis intens, cu probleme la mușchii coapsei, Ferrero nu a avut răspuns în finală la serviciile puternice ale lui Andy Roddick care era și el mai determinat ca niciodată să câștige primul său turneu de Grand Slam. Juan Carlos însă demonstrase multe, iar începând cu 8 septembrie 2003 a fost numărul 1 ATP, fiind depășit însă după două luni atât de Roddick cât și de Roger Federer care avea să domine tenisul în anii ce au urmat. Ferrero însă trăiește prin rezultatele lui Alcaraz gloria pe care el nu a reușit să o atingă, venind în locul elevului său mult prea emoționat la conferința de presă a învingătorului de la US Open după titlul lui Carlitos din 2022. Lumea și-a readus aminte de el și de parcursul său eroic din urmă cu 19 ani când a fost învingătorul moral al turneului. Iar acum, începând cu 8 septembrie 2025, jucătorul pe care îl ghidează de șase ani revine pe primul loc în clasamentul ATP, iar suflarea sportivă a Spaniei este în extaz. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: