În spatele fiecărei intervenții a pompierilor se află oameni care își duc limitele mai departe decât ar crede posibil. După ore întregi de luptă cu flăcările care au cuprins trei case din comuna Helegiu, satul Drăgugești, pompierii nu au avut parte nici de odihnă, nici de liniște. Au plecat direct spre un nou incendiu, în comuna Buciumi, satul Răcăuți, purtând cu ei aceeași oboseală tăcută și aceeași datorie care nu le permite să se oprească.
ISUJ Bacău: “Au ieșit dintr-o luptă cu focul care a cuprins trei case, în comuna Helegiu, sat Drăgugești. Ore întregi în care totul a însemnat fum gros, căldură care arde din interior și vânt care nu a făcut decât să împingă flăcările ca și cum nu s-ar mai fi terminat niciodată.
Au fost acolo până când nu a mai rămas pericolul imediat. Până când focul a fost învins, pas cu pas, cu mâinile obosite, cu respirația grea, dar cu datoria dusă până la capăt.
Și atunci când, în mod normal, ar fi trebuit să vină liniștea… nu a venit.
Nici apă, nici pauză, nici măcar câteva minute de respiro.
Au fost direcționați direct către o altă intervenție, un nou incendiu, în comuna Buciumi, sat Răcăuți.
Fără să mai apuce să își scoată echipamentul. Fără să își tragă sufletul. Fără să își lase în urmă oboseala care deja le apăsa fiecare mișcare.
Dintr-un foc în altul. Dintr-o casă salvată în alt pericol. Ca și cum timpul pentru ei nu curge între intervenții, ci doar în interiorul lor, în tăcere și efort.
Pentru ei, „gata” nu înseamnă odihnă. Înseamnă doar că urmează alt loc unde cineva așteaptă să fie salvat.
Și totuși merg. Mereu merg.
Cu hainele încă mirosind a fum și pline de apă, cu ochii obosiți, cu trupul împins la limită dar cu aceeași obligație pe care nu o poate opri nimic: să nu lase pe nimeni în urmă.
Așa arată portretul unui salvator surprins într-un moment în care abia mai are putere să mai facă un pas, dar îl face oricum.
Un om care iese din foc și intră direct în alt foc. Care își poartă oboseala în tăcere și își continuă drumul fără să întrebe <cât mai e>!”
Distribuie: