Sezonul european 2025-26 s-a încheiat sâmbătă noaptea la Budapesta cu un meci între campioanele Franței și Angliei care a ținut cu sufletul la gură toți pasionații de fotbal. A fost prima finală de Liga Campionilor între englezi și francezi și prima finală după 45 de ani între echipe reprezentante ale unor capitale europene. Precedenta fusese în 1971 între Ajax Amsterdam pregătită de marele Rinus Michels și de Panathinaikos Atena antrenată de legendarul Ferenc Puskás. Însă finala din acest an ce s-a disputat la Budapesta pe Puskás Aréna, între Paris Saint-Germain și Arsenal Londra a purtat și pecetea spaniolă prin cei doi antrenori: Luis Enrique și Mikel Arteta. La final s-au impus parizienii, campionii en-titre ai competiției după 1-1 la finalul celor 120 de minute și 4-3 după executarea loviturilor de departajare.
Arsenal a deschis scorul după cinci minute când o minge degajată de Marquinhos în Trossard a ricoșat fericit la Havertz care a pornit într-o cursă solitară încheiată cu un șut violent din unghi sub transversala porții lui Safonov. Pe urmă “tunarii” au trecut la ceea ce au știut cel mai bine să facă în acest sezon și anume să se baricadeze în apărare și să închidă orice spațiu adversarilor. Paris Saint-Germain a avut o posesie zdrobitoare, dar sterilă și majoritatea șuturilor nu au prins cadrul porții, dar în repriza secundă situația s-a schimbat. Mosquera l-a faultat neglijent pe Kvaratskhelia în careu, iar Dembélé a adus egalarea din penalty în minutul 65. Până la finalul celor 90 de minute georgianul a mai avut o bară după o cursă senzațională din propria jumătate de teren, dar la momentul intrării în prelungiri atât el cât și deținătorul Balonului de Aur au fost înlocuiți din pricina epuizării și a unor probleme musculare. Parizienii au căutat să atace și după restabilirea egalității cu fotbalul lor spectaculos bazat pe combinații în viteză, dar atât Barcola, cât și Vitinha au ratat de puțin cadrul porții lui Raya. S-a ajuns la loviturile de departajare unde Eze și Gabriel au ratat lamentabil pentru englezi, făcând inutilă parada portarului spaniol în fața lui Nuno Mendes.
Paris Saint-Germain se încoronează astfel campioana Europei pentru a doua oară în istorie și devine doar a doua echipă după Real Madrid care își apără trofeul UEFA Champions League în noul format al competiției ce datează din urmă cu 34 de ani. Un fapt curios și un simbol al faptului că sportul este mai presus de politică și unește oamenii este că echipa franceză reușește această performanță având în lot un rus, portarul Safonov și un ucrainean, fundașul Zabarnyi, jucător promovat de Mircea Lucescu la Dinamo Kiev. Mijlocașul portughez Vitinha a fost numit omul finalei, însă dincolo de finala care nu a oferit prea mult spectacol, PSG este campioana meritorie și pentru fanii neutri datorită meciului nebun împotriva lui Bayern Munchen, scor 5-4 din manșa tur a semifinalelor. Echipa din capitala Franței a stabilit și un record, câștigând pentru a patra oară în acest sezon un meci cu trofeul pe masă la loviturile de departajare, după Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală și Supercupa Franței. Ba mai mult, în finala Cupei Intercontinentale împotriva brazilienilor de la Flamengo, Safonov a apărat patru penalty-uri, egalând performanța lui Duckadam din urmă cu 40 de ani de la Sevilla. Alt estic, Khvicha Kvaratskhelia, a fost numit jucătorul sezonului în UEFA Champions League.
Indiscutabil, cel mai mare merit îi revine lui Luis Enrique, care la vârsta de 56 de ani intră în lista antrenorilor de legendă ai fotbalului cu al treilea trofeu UCL din carieră, egalându-i pe Bob Paisley, Zinedine Zidane și pe bunul său prieten Pep Guardiola, declarând despre geniul catalan că este cel mai bun antrenor de fotbal din toate timpurile după ce acesta și-a anunțat plecarea de la Manchester City. De asemenea, Luis Enrique este primul antrenor spaniol care câștigă consecutiv competiția de la José Villalonga care a reușit asta la chiar primele două ediții din 1956 și 1957. Este o performanță deosebită obținută de tehnicianul asturian cu multă muncă și disciplină, dar și cu dragoste și tact față de jucătorii săi pe care i-a învățat că grupul primează în fața oricărei individualități.
De partea cealaltă, Arsenal a propus un fotbal sărac și la ciupeală, cu 600 de pase mai puțin decât adversarii, un singur șut pe poartă și o posesie de doar 25%, iar la final se mulțumesc pentru a doua oară cu medaliile de argint după finala pierdută la Paris în urmă cu 20 de ani împotriva Barcelonei. La capătul unui sezon epuizant după spusele mijlocașului Declan Rice, “tunarii” au jucat 63 de meciuri în toate competițiile, fiind în cărți la un moment dat pentru toate trofeele. Au pierdut finala Cupei Ligii și au fost eliminați în sferturile Cupei Angliei, însă le rămâne bucuria câștigării titlului de campioană în Premier League după 22 de ani, iar Mikel Arteta poate fi mândru de parcursul din acest sezon european, echipa sa fiind neînvinsă în timpul regulamentar la capătul tuturor meciurilor. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: