În această vară fierbinte în care echipele de club românești trag speranțe pentru a ajunge în număr cât mai mare în faza grupelor competițiilor UEFA, iar la echipa națională încă se fac calcule pentru calificarea la Campionatul Mondial de anul viitor, fereastra internațională de transferuri aduce o realitate izbitor de tristă: niciun internațional român legitimat în Superligă nu mai este căutat de vreun club din Vestul Europei, și tot mai puțini stranieri rămân să joace la nivel înalt. Până de curând aveam Italia romena cu numeroși jucători la nivelul primelor două ligi din “Cizmă”, însă vara aceasta tot mai mulți s-au mutat în Bazinul de Est al Mediteranei, lăsând un gol important în campionatele de top 5 ale Europei.
Unul dintre aceștia este Răzvan Marin, titular constant la echipa națională care după 5 sezoane de Serie A petrecute la Empoli și Cagliari a decis în această vară să schimbe campionatul și s-a transferat la AEK Atena. Ajuns la 29 de ani, fiul lui Petre Marin care are 68 de prezențe sub tricolor va avea șansa de a juca din nou în cupele europene, dar în ceea ce privește viitorul său, este un mutare care îl va depărta de fotbalul mare. Răzvan Marin a fost într-o perioadă cel mai bine cotat fotbalist român când Ajax Amsterdam l-a transferat în 2019 ca înlocuitor pentru Frenkie de Jong, dar nu a rezistat decât un singur sezon și pentru mijlocaș cel mai probabil acela va rămâne cel mai important club european pentru care a jucat într-o carieră decentă dar care nu a atins așteptările pe care suflarea fotbalului românesc le-a avut de la dânsul.
Alt jucător care alege drumul Greciei este Olimpiu Moruțan, mijlocașul de bandă semnând cu Aris Salonic, tot o echipă care joacă în galben și negru și marea rivală a lui PAOK Salonic, pregătită de Răzvan Lucescu. Legitimat din 2023 la formația turcă Ankaragücü, Moruțan s-a confruntat cu accidentări repetate în ultimele 15 luni, motiv pentru care a ratat și EURO 2024. În ultimul an a fost împrumutat la Pisa, pentru care făcuse o impresie puternică în urmă cu două sezoane, dar nu a reușit să joace decât 10 meciuri în sezonul trecut pentru clubul toscan. Deși Pisa a reușit să promoveze în Serie A, după o pauză de 34 de ani (de când Mircea Lucescu era antrenor, iar Diego Simeone jucător), Olimpiu Moruțan nu a fost achiziționat definitiv și ratează o șansă poate unică în cariera sa de a evolua la 26 de ani pe scena cea mare a fotbalului Italian.
Și apropo de scena cea mare a fotbalului Italian, cea mai neașteptată mutare a verii este cea a lui Valentin Mihăilă (25 de ani) de la Parma la Çaykur Rizespor, locul 9 în ultimul sezon din Süper Lig contra unei sume de două milioane de euro plus diverse bonusuri. Mihăilă devine astfel cel mai scump transfer din istoria clubului din Rize, care mai plătise două milioane de euro în 2013 pentru atacantul Leonard Kweuke de la Sparta Praga. La noua lui echipă patronată de compania de stat Çaykur producătoare importantă de ceai a Turciei, fostul jucător al Craiovei va încasa un salariu net de 1,2 milioane de euro pentru fiecare dintre cei patru ani de contract, o creștere semnificativă de la cei 580 de mii net pe care îi lua la Parma.
Întrebarea ar fi: se merită să pleci din Italia în Turcia doar pentru bani la o vârstă încă tânără? Vali Mihăilă era văzut ca un fotbalist cu un potențial imens de a ajunge la un club mare european, având forță de pătrundere, șut puternic de la distanță și o viteză ieșită din comun, la EURO 2024 atingând 35,8 km/oră. Cei 5 ani ai săi la Parma au fost marcați însă de accidentări și un împrumut nereușit la Atalanta, acumulând doar 106 de meciuri în tricoul cruciaților. În Serie A are doar trei goluri înscrise și niciunul dintre acestea sezonul trecut. Este adevărat că Turcia a devenit în ultimii ani un loc binevenit și pentru jucători sub 30 de ani care trec printr-un moment de cumpănă la echipele lor și caută să își relanseze cariera. Mario Gomez în 2015 a venit la Beșiktaș după o experiență nefastă la Fiorentina și a revenit în circuitul naționalei Germaniei grație evoluțiilor bune de la vulturii negri. Dar și cazul lui și al altora este legat de cele trei echipe mari ale Istanbulului care au o putere financiară mult superioară celorlalți. Beșiktaș l-a adus recent pe Tammy Abraham. Galatasaray a dat o lovitură incredibilă pe piața transferurilor transferându-l pe Leroy Sané după ce în ultimii ani au reușit să îi aducă și pe Mauro Icardi, Nicolò Zaniolo sau Victor Osimhen când toți erau încă foarte bine cotați. Fenerbahçe la rândul ei și-I permite pe Milan Škriniar și Marco Asensio.
Pentru Valentin Mihăilă însă nu s-a pus problema să fie căutat de vreun club mare al Turciei. La Çaykur Rizespor va avea un statut de vedetă, a primit numărul 7 și este așteptat să facă diferența pe ofensivă în flancul stâng al echipei. Poate sunt speranțe că dacă va fi ferit de acum înainte de accidentări, va putea face pe malul Mării Negre ravagii precum a făcut Gheorghe Hagi pe malurile Bosforului la finalul anilor ’90. Alternativele din Italia ar fi fost Lecce și Cremonese, ambele inferioare din punct de vedere financiare și în condiții care nu erau avantajoase nici pentru Parma. Lecce l-ar fi dorit împrumutat pe un preț mai mic decât cel cerut de emiliani și nu un transfer care să includă și alți jucători la schimb. Iar la Cremonese echipă cu care a fost în negocieri avansate, din nou a fost situația unui împrumut unde nu s-au pus cluburile de acord pentru clauza de cumpărare definitivă. Rămâne de văzut dacă Mihăilă va reuși să își dea restart la carieră în Turcia pentru a reveni în fotbalul mare cât timp are vârsta de partea lui. Echipa națională are nevoie de el și trebuie să devină la Rize un jucător care să joace bine constant și care să facă diferența pentru a nu îngroșa și el lista jucătorilor talentați români care nu și-au atins potențialul. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: