Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche și mai importantă sărbătoare închinată cinstirii Crucii lui Isus

Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită în fiecare an la 14 septembrie, este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt.

Această zi marchează două momente de mare însemnătate din istoria creștină. Aflarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335 și Aducerea Sfintei Cruci din Persia, în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Credincioșii din Onești prăznuiesc această însemnată zi prin tradiționalul urcuș pe Dealul Perchiu și rugăciunea de la poalele Crucii, “o tradiție iubită și păstrată cu sfințenie de credincioși”. Protoieria Onești anunță că plecarea se va face la ora 16.00 de la Biserica “Sf. Nicolae” urmând ca la ora 17.00 să se desfășoare Slujba Imnului Acatist la Crucea de pe Perchiu.

Minunea descoperirii Sfintei Cruci

Potrivit tradiției, Sfânta Cruce a fost aflată la porunca împărătesei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Pe Golgota au fost găsite trei cruci, iar pentru a se afla care dintre ele este cea a Mântuitorului, patriarhul Macarie a cerut ca acestea să fie atinse de trupul unei femei decedate. Minunea s-a arătat atunci când femeia a înviat la atingerea celei de-a treia cruci – Crucea lui Hristos.

După această descoperire, Crucea a fost înălțată deasupra mulțimii, pentru ca toți să o poată vedea și cinsti.

Cinstirea Crucii în istorie

Mai târziu, când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, Crucea Domnului a fost dusă în Persia, unde a rămas timp de paisprezece ani. După victoria sa asupra perșilor, împăratul Heraclius a readus relicva sfântă la Ierusalim, așezând-o cu mare solemnitate în biserica Sfântului Mormânt.

Semnificația sărbătorii

Înălțarea Sfintei Cruci se sărbătorește prin post și rugăciune, ca semn de aducere aminte a pătimirilor și morții Mântuitorului. Crucea devine, astfel, nu doar simbol al jertfei și al suferinței, ci și al biruinței asupra morții și al speranței mântuirii pentru toți credincioșii.