Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a fost prezent joi, 26 februarie, în Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” din Onești. Aici, ierarhul a săvârșit slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia s-a citit ce-a de a patra și ultima parte a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul, alcătuire liturgică specifică primei săptămâni din Postul Mare.
La slujba săvârșită spre finalul zilei a luat parte un număr însemnat de credincioși oneșteni și toți preoții ce slujesc la sfintele altare ale bisericilor din municipiu, în frunte cu părintele protoiereu Nicolae Zaharia. Aceștia l-au întâmpinat cu mare bucurie pe ierarh, care a participat pentru prima oară de la hirotonia întru episcop la o slujbă oficiată într-una din bisericile oneștene, și s-au rugat împreună într-o atmosferă specifică acestei perioade, caracterizate de o pocăință profundă, smerenie și o stare de întristare după Dumnezeu. Starea de rugăciune și de introspecție, în care omul să își vadă propriile căderi, la care cheamă Canonul Mare, a fost susținută de melosul corului „Diaconia”, al Catedralei arhiepiscopale din Roman, care a oferit răspunsurile de la strană.
După săvârșirea Pavecerniței, Preasfinția Sa a citit rugăciuni de dezlegare și de iertare a păcatelor celor prezenți și a rostit un cuvânt de învățătură, prin care a transmis preoților și clericilor oneșteni binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și-a mărturisit bucuria slujirii în mijlocul lor și a explicat originea și rostul Canonului Sfântului Andrei Criteanul:
„Această rânduială de slujbă pe care am săvârșit-o este o rânduială veche a Bisericii, care urcă până undeva spre jumătatea veacului al VII-lea și își are originea într-una din mănăstirile din zona Țării Sfinte, de lângă Ierusalim, a Sfântului Sava Cel Sfințit, celebra mănăstire unde sihaștrii s-au adunat la chemarea Părintelui Sava și de atunci până astăzi nu au stins candela de rugăciune, acolo plămădindu-se și cele mai importante slujbe și tipicul după care ne conducem noi, Biserica Ortodoxă, până astăzi.
Iar numele acestui Canon al Sfântului Andrei Criteanul vine de la acest călugăr, Andrei, care a stat în Mănăstirea Sfântului Sava și acolo văzând rânduiala duhovnicească a părinților, cum se nevoiau ei, mai ales în perioada Postului Mare având o chemare adâncă la nevoință și la pocăință, a compus acest canon care cuprinde aproape 250 de strofe. Iar între aceste strofe, care sunt așezate la rândul lor în 9 cântări, rostim stihul de pocăință, «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!», această rugăciune preluată din Psalmul 50 al Prorocului și Împăratului David, care este un rezumat al lui.
«Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!» este o rugăciune scurtă de pocăință și ea mai târziu a dat rugăciunea celebră a lui Iisus, pe care sihaștrii din mănăstirile de odinioară au folosit-o pentru a coborî în inimă pacea și liniștea cea dumnezeiască. Deci și noi, dragii mei, am venit în această seară aici, preoți și credincioși, să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne miluiască, așa cum a strigat odinioară Prorocul David. Strigăm și noi după mila și iertarea lui Dumnezeu”.
(Sursa/Arhiepiscopia Romanului și Bacăului)
Distribuie: