Mircea Lucescu a încetat din viață pe data de 7 aprilie la vârsta de 80 de ani, iar înmormântarea lui a avut loc în Vinerea Mare, la cimitirul Bellu, la doar două săptămâni după ultimul său meci din cariera lungă și glorioasă de antrenor, unul cu miză pentru tricolori, prima manșă de baraj pentru calificarea la Mondialul nord-american. Decesul său subit are un ecou tragic la fel ca într-o piesă dramatică din Grecia Antică, din opera lui William Shakespeare sau din universul lui Camil Petrescu unde “Il Luce” este eroul care își găsește după moarte liniștea sufletească și moștenirea legendară.
Meciul cu Turcia a avut o serie de semnificații simbolice pentru cariera și viața lui Mircea Lucescu. Pentru asta ne ducem în timp pe data de 21 martie 1999 când antrenorul român a disputat al 17-lea și ultimul său meci pe banca lui Internazionale Milano, cel mai mare club al carierei sale de tehnician. Atunci într-o deplasare pe Stadio Luigi Ferraris, echipa sa a pierdut cu 4-0 împotriva Sampdoriei, unde trei dintre goluri au fost înscrise de un tânăr atacant Italian pe nume Vincenzo Montella, care azi este selecționerul naționalei semilunei. Mircea Lucescu a fost prezent la începutul carierei de antrenor al lui Montella, în returul optimilor din UEFA Champions League din martie 2011 unde Șahtior Donețk a învins pe AS Roma cu 3-0 și s-a calificat mai departe. După ce scrisese istorie ca jucător la clubul capitolin, italianul poreclit “Aeroplanino” abia fusese numit interimar pe Olimpico la prima sa experiență pe banca unei echipe de seniori. Cincisprezece ani mai târziu, Vincenzo Montella a fost ultimul adversar al lui Mircea Lucescu, iar la finalul meciului de la Istanbul, l-a îmbrățișat cald, a vorbit cu el timp de câteva zeci de secunde, apoi s-a depărtat, dar s-a mai întors încă o dată pentru o a doua îmbrățișare, ca și când ar fi presimțit că își ia adio de la un mare nume al fotbalului.
„Sunt atâtea amintiri cu Lucescu… La 35 de ani, când am debutat, am avut un meci cu Shakhtar, de-aia îl știu foarte bine. Când lucram la Milan, venea să-l vadă pe Calhanoglu.Îl respect mult, la fel și Calhanoglu. E unul dintre cei mai mari antrenori din lume, pe locul 3 la trofee câștigate.
O persoană pe care o respect mult, unul dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului, tot ce a câștigat spune atât de multe. Sper să mă apropii și eu un pic de performanțele lui. L-am salutat cu mare afecțiune. E reciprocă această afecțiune. Am vorbit puțin după meci, ne-a urat succes pentru finală.
A fost o plăcere și să-l înving, pentru că suntem competitivi. O carieră extraordinară, Calhanoglu crede la fel, și el a apreciat calitatea antrenorului Lucescu la fel de mult precum calitatea persoanei.” a declarat Montella la finalul meciului câștigat de Turcia cu 1-0.
Mircea Lucescu a fost selecționerul Turciei între august 2017 și februarie 2019, iar în perioada aceea a fost artizanul unei reconstrucții a naționalei semilunei. Viața i-a oferit o ieșire din scenă frumoasă într-o țară pe care o cunoștea și unde munca sa a fost apreciată. La finalul meciului a fost îmbrățișat de căpitanul Hakan Çalhanoğlu, cel căruia însuși Mircea îi pusese prima data banderola pe braț și de către mai tânărul Mert Müldür pe care Lucescu îl debutase la națională la doar 19 ani. Atât Çalhanoğlu cât și Müldür au postat mesaje emoționante după vestea decesului fostului lor antrenor, ambii folosind formula de încheiere: “Odihnește-te în pace, profesorul meu!”
Ultima semnificație simbolică pentru Mircea Lucescu a fost stadionul lui Beșiktaș unde s-a disputat meciul de baraj, al 75-lea pentru el ca selecționer al României. Acolo a antrenat între 2002 și 2004 câștigând un campionat al Turciei din postura de outsider, dar dincolo de competențele sale, a impresionat pe malurile Bosforului și prin calitatea pedagogică, scoțând ce este mai bun din talente capricioase precum Daniel Pancu, Pascal Nouma și Sergen Yalçın, ultimul fiind antrenorul din prezent al lui Beșiktaș, care a repetat și el pentru alb-negrii performanța realizată de mentorul său.
Influența sa a fost apreciată și recunoscută în tot fotbalul de elită, cu momente de reculegere la meciurile din cupele europene de la mijlocul aceste săptămâni, primind numeroase omagii de la foști jucători care i-au trecut prin mână precum Diego Simeone și Andrea Pirlo, dar și de la fostele sale cluburi. Jucătorii lui Galatasaray, un alt colos al fotbalului turc unde Mircea Lucescu a fost campion au purtat tricouri cu chipul său la o restanță de campionat. Aceștia au intrat pe teren și cu un banner imens pe care scria “Nu te vom uita!”, iar federația de la Ankara a anunțat că va fi un moment de reculegere la toate meciurile de prima ligă din acest weekend.
În urmă cu câțiva ani Mircea Lucescu declara „Cei care am trăit o viață pe gazon suntem prea bătrâni să mai părăsim fotbalul. Degeaba zici că visezi să te retragi la un moment dat… Nu poți, pur și simplu. N-ai nevoie de liniște! Aș vrea să mor pe teren. E cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui antrenor. Înseamnă că ai trecut prin absolut tot în viață acolo, în mijlocul luptei”.
Afirmația lui a venit ca o referire la decizia legendarului Sir Alex Ferguson de a se retrage din activitatea de antrenor la vârsta de 71 de ani. Ferguson și-a decis astfel cariera după ce fusese zdruncinat în 1985 de dispariția subită a unui alt antrenor scoțian de legendă și un mentor al său, Jock Stein care a murit de inimă pe banca naționalei Scoției la capătul unui meci din preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1986. Alex Ferguson care era secundul lui Stein, a calificat ulterior echipa la turneul final din Mexic înainte de a trece pe banca lui Manchester United unde a scris istorie în următorii 27 de ani.
Pentru Mircea Lucescu destinul a fost unul similar, mistuit de pasiunea pentru fotbal până la ultima suflare. Nu mai este în viață pentru a urmări meciurile de la Mondialul din vara asta de peste Atlantic, unde foștii săi jucători de la naționala Turciei au reușit să se califice după 24 de ani ca urmare a unei alte victorii italienești, 1-0 în Kosovo. Luna lui cuptor sau temmuz cum spun turcii i-ar fi adus legendei fotbalului românesc două evenimente importante în bogata sa existență, finala Cupei Mondiale de pe 19 iulie și ziua sa de naștere de pe 29 iulie când ar fi împlinit 81 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace! (Lucian BOROȘ)
Distribuie: