Cel mai frumos lucru în sport este să câștigi la scurt timp după ce ai pierdut, pentru a-ți recăpăta încrederea în sine. Dacă se poate și împotriva aceluiași adversar pentru a evita un complex. În fotbal acest lucru este mai greu, durează până la următoarea întâlnire, iar hiperbolizarea unui rezultat, oferindu-i-se proporții apocaliptice de parcă nu va mai veni nimic după el, cu un stil arogant și pătimaș tip Meme Stoica, este des întâlnit la multă lume. Dar ocazia revanșei vine uneori, chiar dacă mai târziu: Italia a pierdut dramatic finala EURO 2000 contra Franței după golul de aur al lui David Trezeguet, dar a câștigat finala Campionatului Mondial din 2006 în fața aceluiași adversar după ce David Trezeguet a fost singurul care a ratat la seria loviturilor de departajare. Nume mari de ambele părți au fost prezente în cele două finale.
Pentru naționala U-19 a României, parcursul la Europeanul unde a fost gazdă s-a încheiat în faza semifinalelor, stopată fiind de Țările de Jos cu 3-1 (2-0), o echipă mai puternică și mai bună, care avea să câștige ulterior și turneul. La centru a fost italianul Andrea Colombo care nu le-a mai purtat micilor tricolori norocul de la meciul din grupe cu Danemarca. Însă eșecul cu olandezii nu trebuie să umbrească marea victorie împotriva danezilor, și după cum au declarant la interviuri și jucătorii legitimați la Hellas Verona, Ioan Vermeșan și Luca Szimionaș, nu este nicio rușine să pierzi în fața unui adversar mai bun, este o experiență frumoasă că ai ajuns până acolo și ai dat tot ce ai avut mai bun.
În schimb, victoria cu Danemarca de pe 19 iunie 2025 reprezintă nu doar piatra de temelie a acestei generații pregătite de Marin Ion, dar și o șansă de revanșă oferită de către fotbal pentru un meci disputat pe 26 octombrie 2022 și de care România a profitat. Ce s-a întâmplat atunci? Ne aflam în prima fază a preliminariilor pentru EURO U-17 din 2023, cu grupe de către patru echipe (dintre care una era aleasă gazdă), iar primele două mergeau mai departe în Elite round, ultima fază preliminară de unde urmau să se aleagă echipele calificate la turneul final ce s-a desfășurat atunci la vecinii din Ungaria. România U-17 unde același Marin Ion arhitectul acestei generații 2006 tocmai fusese instalat fusese aleasă gazdă pentru meciurile din grupa 6, iar adversare îi erau Danemarca, Belgia și Estonia.
România a pierdut la Buftea pe acea data cu 0-3 împotriva danezilor, toate cele trei goluri venind în ultimul sfert de oră. Un debut dureros care a fost urmat și de o înfrângere cu Belgia, iar faza Elite a fost ratată. O parte din acei jucători însă sub comanda aceluiași antrenor s-au revanșat aproape trei ani mai târziu la U-19 câștigând ei la scor de neprezentare în fața danezilor. Căpitanul de azi Darius Fălcușan, Ionuț Cercel, Ianis Târbă, David Păcuraru și Ioan Vermeșan au evoluat în ambele meciuri. Alin Chinteș a jucat și el în acel meci însă nu și-a putut lua revanșa din teren, fiind accidentat în acest turneu contra Spaniei, iar portarul actual de rezervă Rafael Munteanu era pe bancă și atunci. Paradoxal, vedeta echipei U-17 era Enes Sali, pe atunci perla lui Gică Hagi de la Farul, care fusese debutat în echipa națională de către Mirel Rădoi la doar 15 ani într-un meci cu Liechtenstein, un record de vârstă. Însă în prezent, acesta evoluează la Al-Riyadh în Arabia Saudită și tot hype-ul care era cândva în jurul lui, s-a dezumflat subit. Din echipa de U-17 a danezilor de atunci, Lucas Nygaard, Cornelius Olsson, Laurits Pedersen și Nikolaj Juul-Sandberg au evoluat și în partida de pe Stadionul Arcul de Triumf. Iar dintre alți jucători, Lucas Hogsberg și-a făcut debutul luna aceasta la echipa de seniori a Danemarcei, iar cei doi atacanți care ne-au înscris atunci au lipsit din motive diferite. Tobias Lund-Jensen de la Club Brugge n-a mai jucat din aprilie din cauza unei accidentări, iar Amin Chiakha proaspăt campion cu FC Copenhaga a ales să reprezinte Algeria, debutând deja pentru echipa mare a vulpilor deșertului.
Prin urmare, la fel ca acum cu Țările de Jos și atunci România a pierdut în fața unui adversar ce era la acel moment mai bun, dar cu un selecționer înțelept și dedicat fotbalului precum Marin Ion la cei 70 de ani ai săi, jucătorii au fost pregătiți în timp pentru a se ridica la un alt nivel și pentru revanșa de acum în fața nordicilor. Șansa de a fi țară gazdă și calificarea automată a avut rolul ei, dar micii tricolori s-au autodepășit pentru un rezultat istoric și dacă vor fi ghidați corespunzător de către cineva cum a fost cel poreclit “Săpăligă”, nu e exclus să li se ivească oportunitatea de a se revanșa în fața spaniolilor și olandezilor în viitorul apropiat. Poate la naționala U-21 sau de ce să nu visăm și la naționala mare? (Lucian BOROȘ)
Distribuie: