29 iunie 2008 este ziua când fotbalul spaniol a ajuns, iarăși, în lumina reflectoarelor. În finala de la Viena, naționala pregătită de regretatul Luis Aragones învingea cu 1-0 Germania și câștiga al doilea EURO din palmares, primul după o pauză de 44 de ani, dând naștere și unei generații de excepție ce avea să mai câștige încă două trofee majore în următorii patru ani. A urmat o secetă de câțiva ani cauzată de schimbul de generații și anumite decizii nefaste de selecție, dar bazele unui stil de joc eficient și frumos bazat pe controlul mingii fuseseră deja puse, iar în prezent naționala Spaniei demonstrează că reprezintă o putere constantă în fotbalul mondial și nu doar beneficiara norocoasă a unei generații de excepție. Mai întâi echipa a reușit o semifinală de EURO și o finală de Liga Națiunilor (ambele în 2021) sub comanda lui Luis Enrique, fostul mare mijlocaș al “Furiei Roja”. Apoi după o eliminare la Cupa Mondială din Qatar în fața surprizei Maroc, acesta a fost înlocuit de către tizul său, Luis De la Fuente, care timp de un deceniu pregătise naționalele de tineret ale Spaniei. Acesta a reușit să câștige Liga Națiunilor în 2023 continuând cu brio munca predecesorului său și acum ibericii sunt după 12 ani din nou într-o finală de Campionat European.
În total, Spania în ultimii 16 ani are următorul palmares: două titluri europene (2008 și 2012) plus o semifinală în 2021, titlul mondial din 2010, două finale de Nations League (campioană în 2023, vicecampioană în 2021) și două medalii la Cupa Confederațiilor (argint în 2013, respective bronz în 2009), competitive ce nu mai există în prezent. La acestea se adaugă finala de la EURO 2024 care se poate transforma într-un nou triumf pentru iberici. În precedentele patru finala, Spania s-a impus în trei ocazii (1964, 2008, 2012) și a pierdut o singură dată, în 1984 împotriva țării gazdă Franța, națională în fața căreia și-au luat revanșa marți în semifinala de la München unde s-au impus cu 2-1.
De altfel, meciul contra Franței a consemnat și un fapt divers pentru spanioli, flancul lor drept fiind alcătuit de veteranul Jesus Navas (38 de ani) și de noul star al fotbalului mondial, Lamine Yamal (16 ani). Navas, legenda Sevillei, nu a fost în echipa victorioasă a Spaniei din 2008, făcându-și debutul în națională un an mai târziu, dar a fost prezent la triumfurile din 2010 și 2012, fiind ultimul supraviețuitor din marea echipă a Spaniei ce joacă în prezent, fiind reprofilat în ultimii ani ca fundaș dreapta după ce în tinerețe fusese o aripă explozivă, cum este în prezent Lamine Yamal. Puștiul minune al Barcelonei ce va împlini 17 ani în ajunul finalei contra Angliei reprezintă o sursă constantă de pericol pentru defensivele adverse și are toate șansele unei cariere strălucitoare în față. Adolescentul cu origini din Guineea Ecuatorială și Maroc mai avea două săptămâni până să împlinească un an, la ora finalei castigate de Spania la EURO 2008, unde Xavi, cel care i-a dat încredere lui Yamal din postura de antrenor, fusese desemnat cel mai bun jucător al turneului.
Puntea creată peste generații, dar și printre cluburi definește actuala națională a Spaniei. Există Jesus Navas, căpitanul sevillian cu suflet mare, mereu pus în slujba echipei și care deja a gustat din gloria supremă la nivel international. Există alți veterani cu un palmares bogat la echipele de club ce caută un trofeu mare și cu naționala (Nacho, Dani Carvajal sau căpitanul Alvaro Morata), jucători aflați în vârful carierei (Rodri) și jucători renegați de alte țări (cazul bascului Aymeric Laporte, refuzat de către Didier Deschamps la naționala Franței și naturalizat spaniol). De asemenea există campioni la Europeanul de tineret din 2019, ediție pe care mulți români și-o amintesc cu drag, ce doresc să repete performanța și la naționala mare (Fabian Ruiz, Mikel Merino, Dani Olmo, Mikel Oyarzabal și portarul Unai Simon). Și nu în ultimul rând există tineri deosebit de înzestrați precum Nico Williams și Lamine Yamal, care promit să fie două dintre cele mai bune extreme ale lumii în următorii mulți ani.
La aceștia se adaugă și alți jucători ce au prins lotul de 26 cu nume mai puțin sonore, fiind descoperirile și la nevoie pariurile câștigătoare ale selecționerului De la Fuente. În vârstă de 63 de ani, acesta se află în fața provocării carierei după mulți ani de antrenat echipe de tineret. Are în palmares un titlu European U-19 în 2015 și altul cu U-21 în 2019, conducând și naționala olimpică a Spaniei către medalia de argint de la Tokyo. Un succes continental și la seniori ar închide perfect cercul carierei lui De la Fuente. Antrenorul originar din Haro a reușit o performanță notabilă după victoria din sferturi cu Germania: a adus prima victorie din istoria Spaniei împotriva unei țări gazdă la un turneu final. Lotul spaniol este de asemenea foarte divers și echilibrat, cei mai mulți jucători fiind dați de către Real Sociedad cu 5 și Barcelona cu 4, urmați de către Athletic Bilbao și Real Madrid cu câte 3 fiecare. Iar alte echipe importante ale Spaniei dau câte un jucător: Atletico Madrid, Sevilla, Villarreal și Betis. Adăugăm și cei câțiva jucători de valoare care joacă în alte campionate precum Rodri motorul lui Manchester City sau Dani Olmo, playmaker-ul de la RB Leipzig și avem o echipă solidă care a propus pe deasupra cel mai bun fotbal de la EURO 2024 și ar fi o învingătoare mai mult decât meritorie.
Lucian BOROȘ
Distribuie: