Situația se înrăutățește pentru România în Grupa H. Înfrângerea cu 2-1 (1-0) din Austria lasă puține șanse tricolorilor de a mai spera la calificarea directă, însă valul de critici și de pesimism, inevitabila teamă legată de barajul din primăvara lui 2026 fac mai mult rău decât bine. În fond, nu e cu nimic mai glorioasă o calificare de pe primul loc față de una prin două meciuri de tip totul sau nimic, ba chiar tăria de caracter se vede mai bine în cazul al doilea. Prin urmare Mircea Lucescu trebuie încurajat să continue, să își joace toate cărțile până la final. O plecare a lui nu ar face deloc bine naționalei în acest moment.
Selecționerul care va împlini 80 de ani în mai puțin de două luni, are însă o problemă: este încăpățânat și caută să câștige într-o manieră care să-i satisfacă lui așteptările și orgoliul. Pentru asta vrea să aibă totul sub control începând de la selecție și continuând cu titularii. Este adevărat, procesul de selecție nu trebuie făcut strict după cifrele sau forma de moment a jucătorilor, este important pentru confortul tău de antrenor să chemi jucători care să corespundă cu planul tău de joc, cum făcea Antonio Conte cu al său 3-5-2 la naționala Italiei. Dar nu să eviți anumiți jucători pentru a proteja niște titulari pe care tu îi crezi de neclintit. Nici să critici la infinit munca fostului selecționer pentru a pretinde că vrei să îmbunătățești posesia și progresia echipei naționale, să forțezi aceiași jucători pentru că vrei să demonstrezi că poți scoate mai mult de la ei decât predecesorul tău. Mircea Lucescu ar fi putut fi mult mai diplomat la adresa lui Edi Iordănescu, care avea meritul nu doar că crease un grup unit, dar și că știa să rotească jucătorii, stimulând competiția pe niște posturi cheie.
România va înfrunta Cipru cu Nicolae Stanciu suspendat, iar în locul căpitanului spre stupoarea tuturor, nu există înlocuitor, deși inițial fuseseră chemați 27 de jucători pentru aceste două meciuri. Cum s-a ajuns aici? Cum de a trecut neobservat acest lucru? Dacă ai fi cinic, ai spune că anumiți jucători au privilegiul locului de titular la națională asemeni unor boieri care nu își pierd niciodată rangul. Iar alții deși sunt chemați frecvent, nu primesc niciun minut. În mod normal, rezervă pentru Stanciu era Ianis Hagi, folosit pe mai multe poziții doar pentru a se justifica convocarea lui continuă la națională. Doar că acum, ghinion, fiul Regelui este accidentat. Altă soluție ar fi fost Darius Olaru, dar și el este absent cu probleme medicale. Aceeași poveste și pe flancuri: Florinel Coman și Valentin Mihăilă care au alternat în banda stângă la Europeanul de anul trecut sunt accidentați, dar ultimul a fost chemat la lot chiar și în aceste condiții. Altă decizie care te face să dai din umeri. Pe dreapta Dennis Man trece printr-un moment greu la Parma, dar plecarea lui Chivu la Inter poate îl va ajuta să își regăsească forma de altădată. Însă la națională nici el nu a avut dublură pe post, Olimpiu Moruțan altădată o rezervă-minune pentru Edi Iordănescu nefiind chemat de Il Luce, deși are mai multe minute jucate în ultimele luni decât Mihăilă. Colegul său de la Pisa, Adrian Rus a fost ocolit cu totul, după ce în meciurile precedente era lăsat pe bancă pentru a fi debutați Alexandru Pașcanu, Denis Ciobotariu sau Mihai Popescu, cu toate că Serie B e din punct de vedere tactic o școală mult mai bună pentru un fundaș decât Liga 1 în toată istoria ei.
Ce poți înțelege din acest haos? Cum anumiți jucători sunt protejați de selecționer neaducându-se concurență pentru ca să se poată spune că “n-avem alții mai buni”. Iar pentru asta cele mai bune două exemple sunt doi mijlocași care au avut ghinionul de a se naște în aceeași generație cu Ianis Hagi și care au fost modelați în academii din Anglia, nu la curtea regală din Ovidiu sau sub ochii comisiei tehnice “ultracompetente” a FRF. Aceștia sunt Alexandru Dobre și Vlad Dragomir, ambii de 26 de ani.
Alex Dobre (născut pe 30 august 1998) este de un an în Liga 1 și a fost unul dintre puținii jucători remarcați de la Rapid într-un alt sezon în care trupa giuleșteană nu și-a atins obiectivele. Născut în București, jucătorul a plecat la 18 ani în Anglia la academia celor de la Bournemouth, fiind împrumutat începând cu sezonul următor la echipe de League One și League Two precum Bury, Rochdale și Yeovil Town. A jucat trei meciuri în preliminariile EURO 2019 a naționalei U-21, înscriind un gol important în victoria cu 2-0 împotriva Elveției, meci disputat în octombrie 2017. Cu toate acestea, nu a fost chemat în lotul pentru turneul final, iar în 2020 a ales să schimbe campionatul, mergând la Dijon. Încă eligibil la naționala U-21, Dobre nu s-a aflat pe radarele lui Adrian Mutu, dar în schimb a prins lotul olimpic al României pentru Tokyo unde a fost titular în toate meciurile. Cu Dijon retrogradând în Ligue 2, jucătorul a mai stat un sezon înainte de a pleca în 2022 pentru 600 de mii de euro la Famalicão în prima ligă portugheză. Tot atunci a bifat și singurele sale meciuri în tricoul României, jucând la acțiunea din martie 2023 a naționalei, contra Andorrei și Belarusului în preliminariile EURO 2024. Coincidență sau nu, la acțiunea următoare a revenit Ianis Hagi sub tricolor și Dobre nu a mai fost chemat de doi ani la nicio altă acțiune a naționalei. Asta deși Mircea Lucescu, care este legat sufletește de Rapid, a tot chemat pe la acțiunile României din Nations League de toamna trecută pe Pașcanu, Ciobotariu, Manea sau Grameni.
Vlad Dragomir (născut pe 24 aprilie 1999) este cel mai recent jucător bun dat de fotbalul timișorean. După două meciuri în Liga a II-a pentru ACS Poli Timișoara când avea doar 15 ani, a fost semnat de Arsenal în 2015 și și-a petrecut următorii trei ani la echipa a doua a clubului londonez, unde Arsène Wenger avut cuvinte de laudă la adresa lui. În 2018 a semnat cu Perugia în Serie B și după un sezon cu 32 de meciuri jucate a prins lotul pentru EURO 2019 unde a fost doar rezervă, bifând două meciuri și un total de 36 de minute contra Angliei și Franței. Următorul sezon nu a fost la fel de consistent, retrogradând cu echipa în Serie B și după o jumătate de sezon s-a transferat înapoi în al doilea eșalon al fotbalului italian la Virtus Entella, echipă aflată pe ultimele locuri, nereușind să evite o nouă retrogradare.
La fel ca Dobre, a ieșit și el de pe radarul naționalei de tineret, însă în cazul lui Dragomir, nici la Jocurile Olimpice nu a ajuns. Cariera lui și-a dat un reset important în vara lui 2021 când a plecat din “Cizmă” cu destinația Cipru unde a semnat cu Pafos pentru care evoluează constant de patru sezoane. Anul trecut a câștigat Cupa Ciprului alături de Adrian Rus care era împrumutat de la Pisa, dar spre deosebire de coechipierul său, Vlad nu a reprezentat o opțiune pentru EURO 2024.
Sezonul acesta, Dragomir a atins un nivel și mai ridicat, jucând peste 50 de meciuri (32 în campionat și 18 în cupele europene) într-un sezon istoric pentru Pafos, primul titlu de campioană în Cipru și calificare în primăvara Conference League după ce au eliminat pe parcurs pe CFR Cluj. Însă cu toate acestea, românul a trebuit să aștepte până în martie ca să primeasca telegrama de la FRF și debutul său a fost abia în minutul 60 cu San Marino în locul lui Nicolae Stanciu, cel care acum va fi suspendat cu Cipru, campionat pe care Vlad Dragomir îl cunoaște bine și ar fi fost un meci care i s-ar fi potrivit mănușă. De precizat că în San Marino titular și integralist a fost și Ianis Hagi pentru a prinde încredere bineînțeles, că urmează o vară în care trebuie să i se găsească din nou echipă.
Și încă un detaliu care arată că Mircea Lucescu și-a pierdut puțin busola: nu poți avea credibilitate ca selecționer când îl lauzi pe Gigi Becali. Cu el nu vei avea nicio certitudine pentru echipa națională pentru că schimbă jucătorii în funcție de toane. La FCSB poți fi acum om de bază, iar până peste o lună-două la următoarea acțiune a echipei naționale să te trezești rezervă. (Lucian BOROȘ)
Distribuie: