În fiecare zi, Florin Smarandi, preot capelan și profesor de reintegrare socială, trece pe lângă porți grele, ziduri reci și priviri pe care mulți nu le-ar putea susține nici măcar o secundă. Nu intră ca să judece. Nu intră ca să explice. Intră ca să rămână.
Sunt oameni care nu apar în viață ca să fie admirați, ci ca să rămână. Sunt locuri în care nu ajunge nimeni din întâmplare
Pentru cei mai mulți, penitenciarul e un capăt de drum. Pentru el, a devenit locul unde speranța nu are voie să moară. Aici, unde numele se transformă în dosare, iar oamenii în cifre, Florin Smarandi a ales să spună pe nume fiecărui suflet. Să ridice biserică acolo unde fusese uitarea. Să aprindă lumânări acolo unde întunericul era regulă. Să vorbească despre martiri acolo unde alții ar fi vrut tăcere.
A coordonat slujbe, comemorări, pelerinaje, muzee, troițe
Dar adevărata lui lucrare nu se vede în fotografii. În timp ce sistemele se schimbau, legile se modificau, funcțiile veneau și plecau, Florin Smarandi făcea același lucru: intra, asculta, se ruga și rămânea.
Când i s-a spus că martirii din temnițele comuniste sunt „o temă incomodă”, a ales să le dea altar. Când i s-a spus că tinerii nu mai cred, a ales să-i ducă la locurile jertfei. Când i s-a spus că nu se mai poate face nimic, a făcut.
În 2021, viața l-a lovit unde nu există predici. Și-a pierdut soția
Durerea nu l-a scutit pentru că era preot. Dar nici nu l-a scos din drum. A rămas. Mai tăcut. Mai adânc. Mai adevărat.
În 2025, an omagial pentru Patriarhie și comemorativ pentru duhovnicii și martirii închisorilor comuniste, Florin Smarandi a fost parte dintr-o lucrare de memorie și recunoștință. Pe 9 martie, au fost sfințite troițele gemene dedicate martirilor, una la Școala Națională de Poliție Penitenciară „Constantin Brâncoveanu” Târgu Ocna și cealaltă la Penitenciarul Spital Târgu Ocna. Nu sunt doar lemn și piatră, ci simboluri vii ale curajului și credinței care nu cedează. Ca prezența Părintelui Florin, ele amintesc tuturor că suferința și sacrificiul nu se uită niciodată. Astăzi, zeci de mii de oameni din Onești și din toată țara îl cunosc. Nu pentru că a vorbit tare ci pentru că a fost prezent atunci când alții au ales să plece.
Preotul Florin Smarandi nu promite minuni
El le așteaptă împreună cu cei care nu mai sunt așteptați de nimeni. Poate că… acesta este cel mai greu lucru de făcut: să nu renunți la oameni chiar și atunci când ei au renunțat la ei înșiși. Într-o lume grăbită să eticheteze, într-un sistem obișnuit să închidă, există încă un om care ține lumina aprinsă. Preotul Florin Smarandi. Farul sufletelor pierdute din penitenciar.
(Sursa/Text:Fb. Penitenciare Informații – Foto/Fb Florin Smarandi)
Distribuie: