Un alt decar de legendă al fotbalului est-european, Dragan Stojković, a împlinit 60 de ani, pe 3 martie. La fel cum Gheorghe Hagi, colegul său de generație a fost supranumit “Maradona din Carpați”, cu o traiectorie surprinzător de similară a carierei de fotbalist, nici Piksi Stojković nu s-a lăsat mai prejos fiind supranumit “Maradona din Balcani”. Porecla și-a căpătat-o de mic după șoricelul Pixie din desenul animat Pixie and Dixie and Mr. Jinks, o producție a renumitei companii Hanna-Barbera.
Născut la Niš, Stojković și-a făcut junioratul la Radnički Niš unde a și debutat în fotbalul mare în 1982, iar la doar 19 ani a făcut parte din lotul Iugoslaviei la EURO 1984 unde a jucat în toate cele trei meciuri și a marcat un gol după un penalty repetat împotriva țării gazdă și viitoarei campioane, Franța. În 1986 a fost transferat la unul dintre giganții campionatului, Steaua Roșie Belgrad. Cu un chip inocent și gânditor asemeni lui Romulus Gabor, dar cu o forță și ambiție de lider adevărat, Piksi a devenit unul dintre liderii echipei și unul dintre cei mai curtați jucători din fotbalul european. Juventus a încercat să îl transfere, dar ca și în cazul lui Hagi clubul torinez nu a avut câștig de cauză. În schimb, excentricul și ambițiosul Bernard Tapie l-a achiziționat pe Stojković înainte de Cupa Mondială din 1990 unde talentatul decar avea să strălucească. Deja mai matur după două prezențe la Jocurile Olimpice în 1984 și 1988, cu un bronz în palmares la Los Angeles, Dragan a fost ajutat și de o generație cu mare potențial la Coppa del Mondo. În optimi a marcat ambele goluri într-o victorie mare împotriva Spaniei, dar naționala Yugoslaviei a fost eliminată în sferturi de către Argentina după loviturile de departajare unde Piksi a fost primul din serie și a ratat.
Transferat la Olympique Marseille, o mare putere europeană a acelor ani, sclipitorul și rapsodicul Stojković s-a lovit de duritățile din Ligue 1, fiind chinuit de o accidentare la genunchi aproape tot sezonul, deși s-a ales cu o medalie de campion național. În finala Cupei Campionilor Europeni din 1991 împotriva fostei sale echipe, Steaua Roșie, Piksi a fost introdus pe final de meci în teren, dar l-a informat pe antrenorul Raymond Goethals că nu dorește să execute împotriva fostului său club, Marseille pierzând trofeul la loviturile de departajare. Sezonul următor a fost împrumutat la Hellas Verona unde a fost coechipier cu Florin Răducioiu căruia i-a dat o pasă splendidă cu călcâiul (specialitatea lui Piksi alături de loburi și lovituri libere) într-un meci cu Milan, dar Serie A nu a fost un loc primitor pentru el, accidentările revenind, iar clubul a retrogradat. Pe urmă a mai primit o lovitură când naționala Yugoslaviei a fost exclusă de la EURO 1992 din cauza Războaielor Balcanice și cariera internațională a talentatului jucător din Niš a luat o pauză forțată. Nu că nu ar fi avut nevoie: revenit la Marseille, Piksi Stojković a jucat doar 19 meciuri în următoarele două sezoane pe Stade Velodrome și a ales să părăsească Europa în 1994 la doar 29 de ani.
În timp ce Gică Hagi făcea un Mondial de senzație pe tărâm american și se transfera ulterior la Barcelona, Dragan Stojković era la polul opus: semna în Japonia cu Nagoya Grampus Eight, echipă deținută de Toyota. Decarul sârb și-a găsit liniștea și forma în Țara Soarelui Răsare unde a jucat șapte ani, până și-a încheiat cariera de jucător, câștigând de două ori Cupa Împăratului și devenind un cult hero printre fanii japonezi. Pregătit o perioadă și de către Arsène Wenger, un Piksi mult mai matur și încrezător era gata din postura de căpitan al naționalei Republicii Federale Yugoslavia (o precursoare a Serbia și Muntenegru) să arate că nu și-a spus ultimul cuvânt în fotbalul mare. În urma sancțiunilor ONU, naționala de fotbal vecină a primit dreptul de a reveni abia în preliminariile pentru Mondialul din 1998, iar un prim meci de pregătire al Iugoslaviei a venit împotriva României pe Marakana din Belgrad. Gazdele au câștigat cu 1-0 după un gol din lovitură liberă al lui Stojković, fără speranțe pentru Florin Prunea.
Asemeni lui Hagi după transferul la Galatasaray și Stojković a avut un final înfloritor de carieră pe ambele planuri, calificându-se cu naționala la CM 1998 (unde a marcat împotriva Germaniei) și EURO 2000, Iugoslavia trecând de fiecare dată de grupe înainte de a fi eliminată de Olanda. Meciul său de retragere a venit în 2001, într-un amical simbolic împotriva Japoniei, acumulând în total 84 de meciuri și 15 goluri pentru “plavi”. Carierele celor doi, “Maradona din Carpați”, respectiv “Maradona din Balcani” au multe similitudini: ambii au debutat la națională în 1983 și s-au retras din activitate în 2001, ambii au fost decari clasici cu o înălțime de 1,74 metri, ambii au avut dificultăți în a se adapta după 1990 la o super putere europeană și au jucat apoi un sezon la o echipă mică din Serie A unde au retrogradat, ambii au înscris trei goluri la Mondiale și maximul a fost un sfert de finală pierdut dramatic la penalty-uri. Nu în ultimul rând, ambii au fost ocoliți de gloria de a câștiga Cupa Campionilor Europeni la echipe din țările lor, Hagi venind la Steaua București după 1986, iar Stojković plecând de la Steaua Roșie cu un an înainte de triumful din 1991.
După retragere, Piksi Stojković a fost președintele Federației de Fotbal din țara sa și președintele Stelei Roșii Belgrad, înainte de a se dedica meseriei de antrenor. Tot într-un loc cunoscut, la Nagoya Grampus Eight, cărora a reușit ca antrenor ce nu realizase ca jucător: să le aducă în 2010 primul titlu de campioni din istorie. A mai antrenat câțiva ani în China pe Guangzhou R&F, înainte de a fi numit în 2021 selecționerul Serbiei, poziție ce o ocupă și în prezent. A reușit ca antrenor să califice Serbia la Mondialul din 2022 și EURO 2024, repetând performanța din 1998 și 2000 când era căpitan! Ediția din 2000 fusese și ultima dată când sârbii fuseseră prezenți la un Campionat European. În ciuda unor critici ale presei și o demitere ce părea iminentă vara trecută, mai ales din cauza unui conflict cu Dušan Tadić, palmaresul lui Dragan Stojković rămâne pe plus, un luptător și un învingător! (Lucian BOROȘ)
Distribuie: